RSS Feed

Tag Archives: love story

.3-no more tears.

Posted on

– Ce ai spus?

– Ce ai auzit..-.am răspuns eu întorcând privirea. Niciodată nu am fost, niciodată nu voi fi. Asta e definiția mea, dacă pot spune așa.

– Nu crezi că ești prea autocritică? 

– Sunt realistă..sinceră cu mine. Nu îmi place să mă supraestimez și apoi să sufăr. Așa este întotdeauna și m-am cam săturat.

Deși era nervos, brusc când m-am uitat la el mi s-a părut că nu mai e supărat..Avea o figură calmă, aproape compătimitoare. Și genul de privire aruncată când simți milă pentru cineva.

– Nu am nevoie de mila ta, Edi..Vorbesc serios. Ți-am spus asta doar pentru că ai întrebat de ce mă port așa. Acesta este răspunsul.

– Ahh.. Uite, nu îmi e milă de tine. Doar că sunt convins că nu meriți să te simți așa în legătură cu propria persoană. Ești perfectă pentru cineva, sunt sigur. Există persoane în lumea asta care își doresc doar să te vadă de la distanță, chiar dacă nu îți spun asta niciodată, crede-mă. Persoane care ar face orice ca tu să le saluți măcar, să le privești în ochi cu mai multă înțelegere și mai puțină  indiferență sau dispreț.

– Serios? Nu le cunosc.. Poate că într-o altă viață au existat, dar acum mă îndoiesc, sincer.

– De ce nu te uiți în jurul tău cu mai multă atenție?

– Pentru că nu am ce să văd. Aici în liceu, toți sunt la fel. Au aceeași mentalitate, aceleași prejudecăți, iar eu nu sunt destul de bună pentru standardele de aici. Standardele voastre. Îmi pare rău dacă sună personal, dar nu pot gândi altfel.. Am fost atât de batjocorită și singură ani de zile în acest liceu încât nimic, Edi, nimic nu mă poate face să simt altceva.

Era liniște.. O liniște care nu îmi plăcea..Nu îmi plac în general momentele tăcute. Mai ales lângă o persoană ca el, care când doar stă  în fața mea mă face să simt fluturi în stomac. Deodată, s-a auzit clopoțelul.

– Cred că e cazul să plec, începe ora și nu vreau să întârzii. Te descurci singur până la cabinet?

– Nu contează.. Găsesc eu o cale să mă descurc. Ah, și încă ceva..E un secret, te rog să nu îl spui nimănui.

Am început să râd. De parcă EL ar avea vreun motiv să îmi spună MIE vreun secret.

– Nu mai râde, vorbesc serios.. E ceva ce am preferat să nu spun ..De vreun an de zile. Dar după discuția de azi cred că ar fi cazul să mărturisesc.

– Ce?

– Tu ai fost mereu mai mult decât fata aia diferită care nu se înțelege cu majoretele, mai mult decât fata retrasă despre care alții bârfesc sau fata care nu vrea să fie populară. Pentru mine. Pentru mine ai fost mai mult…Atât am avut de zis. Ai grijă de tine.

S-a întors și a început să meargă destul de greu înspre cabinet..în timp ce eu stăteam nemișcată, neștiind ce să fac, ce să spun, ce să simt. Dacă ce a spus e real, era cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla. El e băiatul de care îmi place de mult timp, de care sunt îndrăgostită..Dar dacă minte?.. Ah, Doamne de ce este atât de dificil? Gata, fie ce-o fi, mă duc la el.

– Eddie, Eddie stai, te rog.

El s-a oprit. Oricum nu era prea departe din cauza problemei de la picior.

– Vezi că a început ora, să nu cumva să dai vina pe mine apoi că ai absență.

– Nu dau vina pe tine. Există un singur motiv deocamdată pentru care aș da vina pe tine dar prefer să nu îți spun.

– Hm, nu e ca și cum m-aș fi așteptat să îmi spui ceva. Mie.

– Eddie, ce ai vrut să spui cu faptul că sunt mai mult decât..?

– Ai fost.

– Am fost…

– Ce nu ai înțeles din asta?

– Nu știu la ce te referi.

– La tine.

– Eddie, te rog, vorbesc serios.

– Și eu, ce coincidență.

– Eddie, îmi place de tine.

– Nu e o noutate nici asta.

– Dacă e real ceea ce ai spus, atunci este ..

– Este ce? a spus el apropiindu-se de mine și dându-mi la o parte o șuviță de păr care îmi intra în ochi.

– Eddie..mi-e frică. Mi-e frică să încerc măcar să văd în tine acum ceea ce am încercat atâta timp.. Pentru că atitudinea ta mă sperie. Pentru că știu că poate ar trebui să am încredere în tine, dar când știu cum sunt ceilalți, nu pot sa nu fiu sceptică.

– Nu cred că există vreo metodă să te fac să ai încredere în mine. Nu acum. Dar eu sunt aici. De un an de zile și poate mai mult, îmi placi. Așa că nu plec nicăieri. Aștept să îți dai seama dacă merit sau nu să fiu în viața ta. Sper să te hotărăști.. să iei o decizie corectă și care să ne facă bine amândurora. Îți promit că nu ai să regreți nimic dacă ai încredere în mine. Voi avea grijă să nu mai plângi niciodată..

Iar m-a sărutat pe frunte și apoi s-a îndepărtat.

– Acum chiar ar fi cazul să pleci, e târziu. Mă duc și eu la cabinet să îmi dea ceva pentru durere că deja nu o mai suport. Ai grijă de tine. Vorbim.. Când ești sigură pe tine.

– Ok..

Anunțuri

.ay ay ay.

Posted on

Ma gandesc sa mai scriu la love story-ul ala.. Dar pana atunci sunt foarte ocupata ascultand melodia lui Pitbull cu Marc Anthony ( ma obsedeaza de vreo 20 minute-repeat).:))) Have Fun:*

.2-supergirl.

Posted on

Prea liniste.. Bineinteles eu nu as fi putut spune nimic, avand in vedere faptul ca eram surprinsa de situatia in care ma aflam si putin jenata din cauza lui. Dar, nu stiu ce a fost in capul meu, ca la un moment dat am decis sa sparg gheata cu o intrebare. Probabil cea mai nefericita alegere pe care as fi putut-o face.

 – Iubita..?

Neatent, desigur ( nu gasesc niciun motiv pentru ca ar fi trebuit sa fie atent la ce indrug eu), intarzie sa imi dea un raspuns (care de altfel, era evident).

 – Ce?

 – Telefonul pe care l-ai primit..

 – Ah.. Ceva de genul.

Am izbucnit intr-un ras nervos, care presupun ca l-a cam speriat, tinand cont ca ma privea ciudat cand m-am uitat la el.

 -Scuze ca rad, dar nu ma pot abtine. Ma amuza exprimarea ta.. Adica, eu probabil m-as simti foarte aiurea daca iubitul meu ar vorbi despre mine asa.. Cum ar fi sa ma plimb cu iubitul si cand ne intalnim cu cineva si ma intreaba cine este sa zic „Pai, el este ceva de genul iubit, nu pot spune exact”. :)).

 – Eu am incercat sa-ti dau un raspuns sincer.. Adica daca ar fi fost sotia mea, ti-as fi zis.. E doar o iubita, dar fara obligatii.. Asa de fun.

 – Acum a sunat si mai bine, zic eu ironic. (Sincer, aveam o parere mai buna despre el)

 In acel moment s-a oprit din mers si a adoptat o figura serioasa.

  – Daca ai chef sa fii ironica ai putea sa incerci asta cu altcineva. Nu pot spune ca sunt un fan al acestor tip de discutii. Stii, oricand se poate ajunge la ceva mai serios.. Si nu as vrea sa ne certam, mai ales ca pari o fata de treaba.. Poate totusi asta e modul tau de a te apara de cei necunoscuti.. Sau de cei pe care nu vrei sa ii cunosti.

As putea spune ca ultimele lui replici mi-au modificat din nou parerea:))

 – Imi pare rau.. Poate ai dreptate.. Vezi tu..Tu si eu suntem atat de diferiti..Sau poate nu diferiti, dar cu siguranta necunoscuti unul altuia.. Si e greu sa incerci sa vezi o potentiala relatie de prietenie cu cineva care pana acum o zi nu stia ca existi.

 – Crezi ca nu stiam ca existi?

 – Majoritatea nu stiu.

 – Si atunci cum iti explici ca iti stiu numele?

 – Cine stie? Poate esti medium.

 – Da. Si marmota invelea ciocolata in staniol.

Am inceput sa radem amandoi..A fost un moment foarte dragut.

 – Eu..Sunt Eddie.

 – Da, nu stiam asta, ma bucur ca m-ai informat.

Din nou radeam..Cred sincer ca este cea mai frumoasa zi din ultimul timp.

  – Nu e iubita mea. Era iubita mea. E foarte stresanta. Vrea sa ma controleze tot timpul si eu nu suport asta.. Ma presa mereu sa ies cu ea, sa stau numai cu ea, nu intelegea ca am si eu viata mea..

  – Asa sunt majoritatea fetelor.

  – Atunci ar trebui sa se modifice prin lege treaba asta.

  – Ar fi prea simplu pentru voi. Voi, baietii, vreti ca noi sa fim perfecte, sa va alimentam orgoliul de fiecare data cand e posibil, dar cand vine vorba de ce vrem noi..

  – Lisa, unele exagereaza.

  – Cred ca de fapt, problema e ca avem viziuni diferite despre viata.

  – Poate, dar tie ti-ar place sa fi urmarita de iubit peste tot?

  – Unii fac asta pentru ca iubesc. Vezi tu, in dragoste ai drepturi si obligatii. Ai dreptul sa faci nebunii, sa iti suni iubitul la 4 dimineata doar ca sa ii spui ca il iubesti si ca iti e dor de el, sa faci alegeri proaste, pentru ca stii ca e cineva care te sustine neconditionat..Dar esti si obligat sa ai incredere, rabdare, sa fii sincer cu tine si cel de langa tine, sa accepti caractere noi, prieteni noi, sa accepti noua viziune asupra vietii pe care o are cel de langa tine.. Daca nu poti face asta, nu vei avea niciodata o relatie sanatoasa.. Bineinteles, e posibil ca ea sa aiba totusi o mica obsesie cu tine, si din acest motiv sa fie asa posesiva.. Dar, sincer, la cat de multe fete sunt indragostite de tine, nu o condamn.

  – Si tu?

  – Si eu ce?

  – Si tu esti indragostita de mine?

Ciudat. Asa as defini momentul asta.. Stateam practic in mijlocul strazii vorbind cu un baiat care m-a bagat pentru prima oara in seama dupa 2 ani de liceu in care nu mi-a adresat nici o vorba, si nici nu cred ca m-a privit.. Si vorbeam despre relatii..Si despre mine. Indragostita. De el. OMG!!!

  – Ce.. De ce..? De ce as fi?

  – Intrebam din curiozitate, dar cred ca am descoperit un mic secret!

  – Nu cred..

  – Dupa cat de agitata esti si dupa culoarea din obrajii tai, cu siguranta ascunzi ceva.

  – Conteaza daca imi place de tine sau nu? Pentru ca oricum nu as fi indragostita de tine, ci doar mi-ar place.

  – Ahaa! Deci iti place!

  – Am zis.. Of.. Da! Multumit? Du-te si da-te mare in fata prietenilor tai!

Zicand asta m-am indepartat de el si i-am dat drumul la brat. Eram nervoasa. Nu pentru ca aflase ca imi placea de el.. Ci pentru ca stiu ca acum urmeaza cele mai urate zile din viata mea. Urasc ca pe langa faptul ca ma ingnora majoritatea, acum o sa fiu si bataia lor de joc.

  – Hei, stai! Nu inteleg de ce te enervezi.. Nu am facut nimic. Am vrut sa glumesc putin.

  – Glumele astea nu imi plac. Nu stiu cui ii plac. E un mod urat de a te purta cu cineva care incearca sa te ajute.

  – Probabil ca da. Dar poate ar trebui sa fii si tu mai intelegatoare cu persoana care ti-a salvat viata. 

 Zicand asta, s-a intors cu spatele si a incercat sa plece, desi mergea foarte rau pentru ca evident, il durea piciorul.

  – Stai, stai..am zis eu apucandu-l de brat. Nu.. Nu pot sa te las sa pleci asa, mai ales ca din vina mea esti asa. Asculta, eu nu exist in liceul ala. Si daca lumea afla de faptul ca imi place de tine, o sa ma distruga, o sa isi bata joc de mine, si asta e ultimul lucru de care am nevoie, crede-ma. De asta m-am enervat.

  – De azi nu o sa mai fie asa.

  – Ce?

  – Tu… Hai sa ..Fim prieteni. Sa vedem ce iese. Si iti promit ca nu mai las niciun idiot sa isi bata joc de tine. 

  – Nu stiu daca ar fi bine..

  – Ce ai de pierdut? Mai rau ca acum poate fi?

  – Teoretic, nu.

  – Deci am stabilit, da?

Am inceput sa rad incet, iar el mi-a ridicat cu mana libera barbia si m-a privit in ochi ( eram fooarte aproape unul de altul).

  – Esti o fata super, ai nevoie doar de cineva care sa vrea sa te cunoasca, asa ca mine, si o sa ajungi cea mai invidiata fata din liceu, iti promit.

Mi-a facut cu ochiul si m-a sarutat pe frunte.

.1-save me.

Posted on

Azi.. a fost o zi ciudata. S-a intamplat ceea ce imi cam doream sa se intample, dar a fost neasteptat. M-am trezit simtind adierea vantului rece si primul instinct a fost sa imi pun plapuma cu pisicute peste cap si sa ma culc din nou. Si asta am facut. Era cald si bine si aproape atipisem, pana cand deodata am simtit cum se cutremura patul,… si nu din cauza unui cutremur, ci din cauza fratelui meu care la 6 dimineata asculta muzica la un volum foarte ridicat, si bassul provoaca vibratiile patului meu si astfel trezirea mea. Fratele meu, sa ii zicem X este.. enervant, azi. De obicei il ador, dar cand ma trezeste nu mai imi place asa de mult de el. Dupa o scurta cearta cu el, m-am imbracat si am plecat spre scoala. Intamplarea a facut ca in aceasta dimineata frumoasa sa nu prea ma uit in oglinda, din cauza nervilor. In afara spalatului pe fata si pe dinti am evitat sa efectuez orice alt ritual de frumusete. Si oricum nu se uita nimeni la cat de bine sau rau arat eu, deci nu prea ma intereaza.. Partea proasta e ca pe drum spre scoala l-am vazut pe El.. Care, spre uimirea mea, era singur. Si zic spre uimirea mea, pentru ca de obicei era insotit de vreo 2-3 baieti, gasca lui. De fapt, nu de obicei, Tot Timpul. El locuieste cam la vreo 400 m de casa mea si il vad aproape zilnic, deci aceasta intalnire matinala era absolut insignifianta. Dar nu pot nega ca eram foarte curioasa de ce e singur.. Acest amanunt ma bantuia practic, pentru ca nu ma gandeam la nimic altceva decat la un posibil motiv pentru situatia aceasta.. Sunt penibila, stiu. Si sunt si mai penibila pentru ca ascund faptul ca imi place de El, din moment ce oricum toate fetele din liceu stiu ca tuturor fetelor ne cam place de  El. Ametita fiind, si ascultand muzica la casti la volum maxim, nu am auzit claxonul unei masini care aproape m-a lovit. Norocul meu a fost ca cineva l-a auzit si m-a impins din fata masinii. Eu nu imi amintesc decat ca m-am lovit de asfalt si ma durea foarte tare mana stanga, pe care am cazut. Ametita (si nu din cauza lui, ci a loviturii) , mi-am scos castile si am auzit mai multe voci necunoscute.

– Doamne, imi pare atat de rau. Fata asta neatenta mergea pe strada, si am claxonat, dar nu a auzit. Imi pare atat de rau, sigur sunteti ok?

– Da, chiar sunt bine, ma doare putin piciorul dar sunt bine, multumesc.

– Daca vreti, va duc la spital.  – Chiar nu este nevoie, sunt bine, multumesc. Acum daca ma scuzati, ma duc sa vad cum se simte tanara. Puteti sa va continuati drumul.

Daca nu am probleme cu ochii, si sincer nu cred ca am, era El. El ma salvase. Oooook. Asta a fost oficial cea mai ciudata faza din viata mea. Adica, cea mai neasteptata. Ce urma acum? Sa-mi cer scuze, logiiic. Pentru ca sunt o ametita si din cauza mea aproape si-a rupt piciorul. Pun pariu ca asta e cel mai original mod de a te baga in seama cu un baiat care iti place: sa te lasi calcata de masina ca sa te salveze.

– Uite, eu.. Chiar imi pare rau. Adica, stii ca nu erai obligat sa ma impingi, oricum nu prea cred ca ar fi suferit prea multa lume daca ma calca masina. Adica, poate imi rupeam ceva, si intram in spital, nu prea venea lume sa ma viziteze, sunt obisnuita cu asta. Adica, cu lumea care nu vine sa ma viziteze, nu cu spitalele..Ehm.. Vorbesc cam mult, nu?

A zambit.

– Da, dar nu conteaza, la urma urmei e normal sa fii un pic in soc dupa situatia aceasta. Dar, calmeaza-te, nu cred ca ai nimic, pari sa fii bine.

A zambit. Iar. Sigur ceva nu e in regula cu mine.

– Da, cred ca ai dreptate.. Uite, imi pare rau. Pentru tot. Si pentru ca vorbesc prea mult.. Tu esti bine? Am auzit ca spuneai ceva de picior.

– Sunt ok. Probabil ca nu o sa mai joc prea mult fotbal luna asta dar asta e.    – Glumesti? O sa ma omoare toti baietii din echipa, se bazeaza pe tine. Nu mai vorbesc de majorete, care sunt majorete practic, pentru a te omagia pe tine, sau ceva de genul. Adica.. Intelegi ce vreau sa zic. Oh, Doamne, si-asa nu prea ma suporta pe mine lumea, acum o sa fiu de-a dreptul exclusa din orice grup existent la noi in liceu.

– Nu fii asa de rea cu tine. Nu ai facut nimic gresit. Daca vreunul dintre noi doi e vinovat pentru ca eu nu o sa mai joc fotbal ceva timp,ala sunt eu, nu tu.

– Dragut din partea ta ca incerci sa faci situatia sa para mai putin grava, dar sunt obisnuita sa trec prin multe asa ca nu o sa fie prea greu.

– Hai, ca deja devine plictisitor subiectul asta. Mergi la liceu, sau vrei sa te duc acasa?  – Eu ar trebui sa merg la liceu, dar tu nu pari prea ok, adica nu cred ca poti sa mergi prea bine.

– Nu am de ales, am examen azi.

– Scutire? Plus ca nici nu ai minti.

– Nu obisnuiesc sa fac asa. Adica ma simt bine, poate dupa examen ma duc.

– Nu, in niciun caz. E vina mea, tot ce s-a intamplat. Nu vreau sa se agraveze problema ta, asa ca hai, te roooog, la cabinetul medical de langa liceu.

– Bine, fie, cum vrei tu.

A zambit. Mi-a zambit de trei ori intr-o zi. Wow.

L-am ajutat sa mearga, pentru ca adevarul e ca il durea cam tare piciorul, ceea ce imi amplifica frica legata de intalnirea cu majoretele. Cu siguranta o sa ma deteste. Dar, la urma urmei, asta e. Mai bine ma gandesc cat de dragut este.. Cat de dragut este din partea lui sa ma salveze, adica. Ideea e ca era adorabil sa merg langa el tinandu-l de mana stanga si inconjurandu-i talia cu mana dreapta, avand grija sa merg in acelasi timp cu el, si sa nu grabesc pasul, pentru a nu ii da impresia ca ma grabesc.. El e mai inalt ca mine.. Si, la un moment dat, mergeam fara a mai privi in fata, ma uitam la el, il priveam, profitand ca el se uita inainte si probabil se gandea la ceva, sau cineva, cu siguranta nu la mine. Si deodata intors privirea, la mine. Si eram, gen, la vreo 5 centimetri distanta, simtindu-i respiratia (apropo, miroase foarte bine..) si simteam nevoia sa fac ceva, dar bineinteles ca nu ar fi fost tocmai ok.. Cred ca nici nu imi stie numele..Am zambit totusi, si el la fel, si in clipa aceea perfecta i-a sunat telefonul. Bineinteles ca ne-am oprit ca sa poata vorbi la telefon.

– Da..Nu..Uite, lasa-ma. Asculta, s-a terminat. Las-o balta. Pa.

Il priveam…Nu il priveam de fapt..Priveam in toate partile numai la el nu..Probabil vorbea cu o fata. Mai mult ca sigur. Dar ma rog, de ce m-ar interesa pe mine.

– Lisa, ce s-a intamplat? aud deodata. Intorcand privirea realizez ca doar el e acolo. Si realizez ca imi stie numele, si asta e o descoperire imensa pentru mine. De unde imi stie el mie numele?

– Nimic..Ma gandeam la niste chestii de-ale mele.

– Ah. Poti sa ma ajuti, te rog?

– Bineinteles.

Din acel moment nu mai zicea niciunul din noi nimic. Era asa..liniste. O liniste apasatoare…

.prolog.

Posted on

Stiam ca lucrurile nu o sa fie usoare. De fiecare data cand ma indragostesc daruiesc tot ce am, tot sufletul meu, si El nu face nimic.. E ca si cum eu as fi una dintre fetele din liceu care saliveaza dupa el, desi sunt aproape singura fata care nu il priveste asa.. Imi imaginez cat e de frustrant sa fii mereu in centrul atentiei si doar pentru ca arati foarte bine. Probabil ca fiecare privire pe care i-o arunc, incercand sa nu fiu insistenta totusi, il atinge ca o picatura de ploaie fara sa ii provoace nicio reactie. Dar nu. Nu am sa incerc sa ii atrag atentia pentru ca asta ar insemna sa fac tot ceea ce am evitat mereu, sa fiu una din multime. Urasc asta.

Fetele imi spun mereu ca El e un baiat „adorabil, frumos si extraordinar de dorit, prin prisma faptului ca 99.9% din fetele din liceu il vor ca iubit”, ca nu voi avea vreodata sanse sa fiu iubita lui, dar chiar nu ma intereseaza. In primul rand, ar fi putut sa fie si tocilar, si detestat de 100% din fetele din liceu, asta nu mi-ar fi schimbat sentimentele. Iar in al doilea rand, sunt constienta de atuurile mele, care nu sunt deloc multe, si de aceea nu imi fac sperante. Doar visez. Si asta nu face rau nimanui. Doar mie.. Pentru ca doar eu sunt proasta care isi imagineaza o viata de basm cu el, spre deosebire de majoritatea colegelor mele, care, avand mai mult curaj decat mine( si fie vorba intre noi, mie imi lipseste total) il abordeaza si ajung probabil sa se sarute cu el..si poate si altceva, dar astea sunt detalii care nici pe mine nu ma intereseaza… Partea interesanta este ca el nu vrea sa fie cu niciuna. Si trebuie sa recunosc ca ma amuza teribil sa vad cum fiecare din ele este data usurel la o parte, si se retrag umile pe norisorul lor roz, continuand sa viseze la Prince Charming. (Cautati-l pe Google, aveti mai multe sanse sa-l gasiti asa decat in viata reala.) Dar le invidiez oarecum.. Macar ele au ceea ce vor pentru o secunda, eu nu am nicio pentru o fractiune de secunda. Si cred ca visele nu se pun la socoteala. In alta ordine de idei, eu sunt o fata mai cu capul pe umeri si de aceea, evit sa par prea indragostita, nu numai in cazul Lui, in cazul oricarui baiat. Simt ca nu merita. Cand o sa cred intr-o relatie.. O sa imi exprim sentimentele. Dar altfel prefer sa stau deoparte, sa privesc cum se joaca cei din jur cu sentimentele lor. Uneori ma bucur ca nu ma bag si eu in joc, sa fiu ranita de oameni in care investesc sentimente.

.Surprise.

Posted on

Inspirata fiind de una dintre prietenele mele , si plictisita de asemenea, am inceput sa scriu. Nu am pretentii sa iasa ceva extraordinar, sau sa uimeasca pe cineva. Dar macar stiu ca am ceva de facut cand ma plictisesc, sau am timp liber. Urmatorul post, incepe povestirea.

P.S.: va fi scurta, adica se va rezuma la cateva posturi, nu va fi un roman sau ceva de genul.:))

<3

.Nu o mai suport :|.

Posted on

Deci am nervi. :)) Ca în fiecare seară (sau mă rog, noapte) ascult muzică şi mă plimb pe diverse bloguri, citind articolele interesante. Ei bine nu aveam de gând să mai scriu azi, dar după ce m-am plimbat pe trei bloguri şi în toate trei am găsit câte ceva despre Taylor Swift, mi-am pus întrebarea: Ce are fata asta de toată lumea o ridică în slăvi şi mai nou câştigă o groază de premii în detrimentul altor cântăreţe care poate merită mai mult decât ea? Deci jur că nu pot să o suport. În primul rând figura ei de îngeraş nu mă convinge deloc, ba chiar îi urăsc părul ăla ondulat. Mă rog, îl uram pentru că mai nou şi l-a îndreptat, şi măcar din acest punct de vedere arată bine. Nu zic că nu are voce, dar chiar nu mai suport să văd că de exemplu la American Music Awards 2009, desfăşurate pe 22 noiembrie, la Nokia Theatre, in Los Angeles, ea a câştigat patru premii, fiind câştigătoarea serii, iar Lady Gaga nu a câştigat niciun premiu. Şi, în plus vi se pare că miss Taylor este mai bună decât Eminem, T.I., Lady Gaga, M.J., Beyonce sau Jason Mraz? Sincer! Altă fază, de această dată mai mediatizată, a fost cea de la VMA 2009, unde Kanye West a intervenit în discursul fetiţei ăsteia care era tare happy că a câştigat la categoria „Best Female Video” spunând că ea nu merită de fapt premiul şi că Beyonce e cea care îl merită. Ştiuuu, toată lumea l-a criticat pe Kanye pentru ce a făcut, vai sărăcuţa de ea, îmi vine să plâng:((. Lol. Mie îmi place mult Kanye, şi după faza asta mi-a plăcut şi mai mult de el:)). Nu sunt o mega fană Beyonce, dar oricum este de milioane de ori mai bună decât Taylor, şi pe Bee o ascult cu plăcere chiar foarte des. În altă ordine de idei, înţeleg că toată lumea o adoră şi că poate vă întrebaţi acum „Cum poate să deranjeze pe cineva fătuca asta micuţă, blondă cu ochii fermecători şi cu o voce magnifică şi adorabilă?” Uite aşa.:) Nu o suport. Singura melodie a ei pe care am ascultat-o dar de fapt i-am vizionat videoclipul, şi asta doar pentru că voiam să văd ce poveste are, pentru că îmi place să urmăresc videoclipurile acestea gen filmuleţe,deci, singura melodie a fost „You belong with me”. După prima audiţie am zis: „Măi, e ok.” A doua ascultare deja m-a plictisit. A treia ascultare m-a adormit aproape. A patra ascultare va urma, probabil, dar nu promit nimic. Iar dacă o mai ascult o dată cu siguranţă că va intra în sertarul cu piese Taylor Swift, cu eticheta „Do not open!”. Deci, ce ziceam? Aaa, da!Că nu o suport. Pff, gata cu vorbăria că mă apucă nervii numai când vorbesc despre tipa asta. Dar ca să nu ziceţi că sunt rea o să las mai jos o piesă, alta decât „YBWM” pentru că nu vreau să irosesc ultima ascultare acum:)):

Acuum cred că mă duc la somnic. Deşi nu prea am chef. Mâine va fi o zi lungă. Trebuie să merg la shopping. :)) Caut căşti noi pentru telefon pentru că prima şi a doua pereche de căşti au fost devorate de adorata mea pisică birmaneză, Bamby. Nici chiar devorate, doar ronţăite aşa un pic. Cam cât să nu se mai audă prin ele.:)). Sper ca mâine să am ceva interesant de scris pentru că mai nou am început să mă refugiez în blogul ăsta, şi când nu am ce face scriu.. Şi sincer nici nu prea mă mai interesează cât de bune sunt articolele, sau dacă este devastator(blogul), cum l-a catalogat în urmă cu ceva mai mult timp un blogger:)), pentru că acum scriu doar pentru mine. Pentru că îmi face bine să scriu ce simt. Să scriu ce mă deranjează, să-mi împart muzica preferată şi hobby-urile cu ceilalţi.

P.S.:Zilele trecute, la insistenţele mamei i-am dat căţeluşului meu de pluş pe care l-am primit cadou de la frati’miu, Ionuţ, un nume…Şi m-am inspirat de la numele lui aşa că îl cheamă Johnny :x .Şi îl iubesc şi e cel mai scump căţeluş de pluş din întreg universul. Şi e special pentru că îl am de la unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Vă iubesc pe amândoi, mă!!:x

P.S.2: Un cântec în loc de noapte bună: