RSS Feed

Tag Archives: love

Posted on

Când l-am privit prima oară în ochi am crezut că nu simt nimic, deși știam că aș da orice să mă îmbrățișeze în clipa aia. Era perfect. Era mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată că voi avea în fața mea. Era prea mult chiar. Și probabil din acest motiv nu a mers. Primul sărut a fost ca și cum eram doar noi doi.. Și poate chiar eram, nu știu.. Țineam ochii închiși de teamă să nu fie un vis. Și acum știu că mai bine mă trezeam din visul ăla.. A fost o greșeală imensă să intru în acel joc din care nu am avut decât de suferit…  Am iubit și am fost iubită dar nu a fost ceea ce aveam eu nevoie.. De fapt.. Poate că 90 % din fetele de pe planeta asta ar vrea un băiat ca el. Frumos, dispus să renunțe la multe pentru tine, un băiat care să îți repete că te iubește de fiecare dată când ești supărată, care să te sărute pe frunte, să te mângâie, să vorbească ore în șir la telefon cu tine… Pare perfect, știu.. Totuși era prea mult pentru mine.. Deși înainte de el credeam că vreau toate astea, poate că dragostea lui nu era ambalată în modul în care aveam eu nevoie.. Poate că vreau asta, dar vreau pe altcineva care să facă toate astea… Mi-ai spus că nimeni nu o să mă iubească așa ca tine, și deși atunci te-am urât pentru vorbele astea, poate aveai dreptate. Dar chiar dacă nu mă va mai iubi nimeni așa, știu că o să fiu fericită. Sunt fericită..

Reclame

Posted on

Have courage and faith. You’re proud and strong and soon you could be with someone where you belong.

.Don’t Wanna Miss You.

Posted on

E greu să vrei să te desprinzi de trecut și să nu poți. Să simți că orice efort pe care îl faci este absolut inutil.

Este ușor acum. Nu te văd, nu te aud, nu simt mirosul parfumului tău. Este ușor să nu mă gândesc la tine. Dau play unei melodii ritmate, care să îmi ridice moralul sau mă uit la un film amuzant. Apoi mă pun în pat, pun capul pe perna moale și mă învelesc cu cearșaful alb. Închid ochii. Îi deschid. Dacă îi inchid din nou, te văd, îți simt mâna mângâindu-mi obrazul, îți simt buzele pe buzele mele și apoi pe fruntea mea, sărutându-mă. Dacă îi țin deschiși, nu te mai văd. Este mai bine. Sunt mai bine. Dar nu pot să nu dorm din cauza ta. Deși, sincer, acesta este efectul pe care îl ai asupra mea. Acum, după atâta timp. Când credeam că nimic din ființa ta nu poate să mă mai tulbure, când eram atât de sigură pe mine, pe forța mea interioară de a nu mă lăsa purtată de amintiri în acele clipe fericite –  și, la naiba, au fost așa puține. De ce ai puterea aceasta enormă de a mă deruta, când am un moment de luciditate? De ce poți încă să trezești în mine sentimente de ură și de iubire, fără ca măcar să mă privești? De ce simt că te iubesc mai mult decât când erai al meu? De ce un an nu este de ajuns să omoare o clipă? Aș vrea să dispari, tu și amintirea ta. Să închid ochii, să îi deschid, și să mă întreb: ”Despre cine vorbesc?”. Aș vrea să nu știu cine ești. Sau aș vrea să te fi iubit și să te fi dorit atunci, așa ca acum. Dacă timpul nu vindecă și dimpotrivă, mă face să iubesc mai mult, sper să mor cât mai repede. Pentru că este insuportabil. Pentru că deși acum am să reușesc să adorm, mă voi trezi mâine. Și te voi vedea, din întâmplare -poate nu mâine, poate în decembrie- și voi simți exact același fior de acum, și de atunci.

.Despre „noi”.

Posted on

   ”Noi”. Pentru mine, momentan, nu există termenul acesta. Dar viața face ce face și mă aduce în același punct în care mă gândesc la faptul că nu am pe nimeni..deși aparent mă bucur că sunt singură. E sentimentul acela pe care îl ai când ești singur și pe stradă simți că vezi doar cupluri fericite, sau atunci când ești cuplat și ai impresia că toți cei din jurul tău sunt singuri și fericiți. E frustrant să știi că nu știi cum e mai bine pentru tine. Totuși, gândindu-mă la relații, la viață, în general, am început să observ din exterior anumite comportamente și am încercat să ofer – celor care vor, și au nevoie – opinia mea, cât se poate de sinceră. Probabil că acest post va fi destul de lung, așa că dacă nu ești pregătit pentru un discurs, poți părăsi pagina.:*

În urmă cu ceva timp, am încercat să ofer uneia dintre cele mai bune prietene ale mele opiniile mele în legătură cu modul în care ar trebui construită și păstrată o relație. Tot ceea ce voi spune este propria mea opinie, dar sunt conștientă că mulți o vor considera inadecvată, poate exagerată. Totuși respect opiniile celorlalți și chiar aștept răspunsuri interesante la acest articol.

Totul începe cu un ”Bună”. Bineînțeles, acest cuvânt este doar un mod de a reprezenta ideea de ”conversație”. Când începem o relație este recomandat să avem o bază: o prietenie. Ori această prietenie poate avea diverse origini. Există multiple cazuri când dezvoltăm sentimente de dragoste pentru persoane cu care am fost prieteni pentru foarte mult timp. Acesta este unul din cazurile când o relație poate fi ceva extraordinar sau ceva distrugător. Este trist să te gândești că cel de lângă tine nu împărtășește aceleași sentimente ca tine, și sunt convinsă că este dificil să arăți ce simți față de cineva cu care până de curând vorbeai despre relații, și nu tocmai despre cea dintre voi. Aici ai două opțiuni: a recunoaște sentimentele față de celălalt, sau pur și simplu a tăcea. Prima variantă este periculoasă, dar indicată, din punctul meu de vedere. La urma urmei nu ai nimic de pierdut, mai ales dacă este vorba de o prietenie puternică și dacă cel de lângă tine ține la tine destul de mult. Logic vorbind, dacă el dorește o relație, problema este rezolvată. Dacă nu, și dacă ține totuși destul de mult la tine, va știi cum să se comporte pentru a nu îți alimenta sentimentele. În același timp, dacă răspunsul celuilalt e negativ, cea mai corectă și sănătoasă opțiune este să accepți, să fii demn, și să te gândești la faptul că prietenia este destul de puternică și nu merită să o pierzi din cauza unui capriciu. Eu, personal, cred că dacă este prea greu să accepți, și refuzi, încercând să te îndepărtezi, nu obții absolut nimic, decât o acumulare de sentimente negative, nefaste, ce te vor adânci într-o depresie. Oricum, de cele mai multe ori, dacă ambele persoane sunt singure, se va ajunge la o relație, chiar dacă, mai devreme sau mai târziu, aceasta se va încheia(sau nu). Stă în firea noastră să experimentăm, și uneori e mult mai ușor să încercăm asta cu o persoană care ne cunoaște foarte bine, de a cărei reacții nu ne temem. Parcă totul devine mai simplu când știm că cel de lângă noi ne cunoaște, că ne știe slăbiciunile, știe ce ne enervează, ce ne place. Aș vorbi mai mult despre asta, pentru că sunt foarte multe de spus, dar prefer să o las pentru un post separat eventual. Și acum ne rămâne cea de-a doua soluție, să păstrăm pentru noi sentimentele, și să le ascundem. Nu știu cât este de bine să facem așa ceva, având în vedere că văzând o persoană zilnic, există riscul să te îndrăgostești din ce în ce mai tare, și evident asta nu este de dorit, când alegem să ascundem ce simțim.  Ideea de la care am pornit este că relația trebuie să aibă ca bază această prietenie. Este clar că nu toți ne îndrăgostim de persoane cu care deja suntem prieteni, pentru că dorim ceva nou, căutăm sau pur și simplu suntem găsiți de ”cineva” și avem oportunitatea de a începe o relație. Aici lucrurile devin complicate. Pentru că suntem oameni deci suntem complicați, nehotărâți, dificili, prea naivi. Dragostea este oarbă, și de aceea este greu să ne păstrăm mintea lucidă într-o relație. Avem tendința să minimalizăm defectele celuilalt, să vedem doar ceea ce este pozitiv, și încercăm să ne convingem că este perfect, că este ”The One”. Astfel, multe relații încep cum nu ar trebui și se termină repede, pentru că sunt superficiale. Un exemplu este acea relație care începe de la un contact fizic.. Și nu mă gândesc la contact sexual. Mă gândesc la ”o fată și un băiat într-un club, seara. muzică multă, chef de distracție, de dans, eventual și o minte nu prea lucidă, deși nu asta este important. la un moment dat ei se lovesc întâmplător în timp ce dansează, realizează că se cunosc din vedere, nimic mai mult, probabil mai vorbiseră de câteva ori de-a lungul timpului. după vreo 10 minute de dans el o sărută. ea nu îl respinge, îi place și toată noaptea se distrează, considerând că sunt împreună.” Această relație devine o problemă dacă el/ea a doua zi se prefac că sunt împreună de un infinit de ani și își împart declarații de dragoste, se alintă ca și cum s-ar cunoaște de foarte mult timp. Nu afirm că exuberanța unei relații incipiente este o problemă, dar sincer, mi-e greu să cred că cuvintele spuse sunt reale. Este atât de ușor să minți, dacă știi cum și pe cine. De aceea, nu înțeleg de ce este atât de greu de crezut că poate totul a fost o joacă, că acela care a îndrăznit după o noapte de dans și săruturi și puțină conversație să te alinte, ca și cum ai fi iubita lui, doar se joacă. Nu mă gândesc la cineva anume, dar sunt aproape sigură că dacă o ”relație” începe în club/la un party nu este cea pe care o cauți, este o relație scurtă, și sincer, te sfătuiesc să intri într-o astfel de relație doar dacă vrei să îți pierzi timpul și să te distrezi. Niciodată nu vei avea o relație adevărată dacă aceasta pornește de la un sărut. E prea puțin pentru cât de mult înseamnă o relație. Pentru că este o  mare diferență între ”a plăcea” și ”a iubi”, ca între ”pe curând” și ”adio”. Și sărutul acela nu este decât dovada faptului că te place. Și tu nu cauți o relație în care el să te placă, ci în care să te iubească. Din aceste motive, consider că cel mai sănătos pentru noi este să începem o relație cu o persoană cu care în prealabil am purtat mai multe discuții, pe care să o cunoaștem destul de bine, încât să ne fi creat o părere, să știm la ce să ne așteptăm. Probabil că mulți veți zice că în ciuda faptului că relația pornește de la o noapte în club, poate evolua frumos. Bineînțeles, dar condiția vitală este sinceritatea. Vorbele acelea dulci și frazele de agățat sunt clișee, și fetele sunt deștepte și nu mai cred orice.

    Încă o problemă aș mai aborda..O problemă personală acum. Ceva cu care mă confrunt și eu din păcate deși a trecut foarte mult timp de la ultima mea relație. A uita. A uita ce a fost. Este foarte greu, mai ales când îți dai seama cât de mult ai iubit. Și cu atât mai mult când realizezi că atunci nici nu știai, și acum e prea târziu ca să mai faci ceva. În cazul meu, nu știu ce să zic. E ciudat.. A fost prima iubire a mea.. Și acesta este motivul principal pentru care nu pot să uit. Și inversiunea din fraza ”A fost prima iubire a mea” este intenționtă, pentru a evidenția cuvintele ”prima iubire”.  Dar nu vreau să vorbesc despre mine, ci despre faptul că oricine iubește este pus mai devreme sau mai târziu în postura de a-l uita pe celălalt. Pentru că oricât de puternică este iubirea dintre cei doi, ceva poate interveni și distruge relația. Nu știu cum să uit. Eu nu știu. Încerc, și este stupid că nu îl văd, nu îl aud, nu îi vorbesc, dar nici nu e nevoie. Așa este întotdeauna. Dacă ai iubit… Dacă ai fost marcată de o relație, poate pentru că te-a tratat foarte frumos, te-a ajutat să treci peste o altă relație, ți-a  vorbit cum alții nu ți-au vorbit, în toate aceste cazuri, și în multe altele, nu vei putea să uiți prea ușor. Cel mai simplu este să te gândești la părțile negative, la fiecare lacrimă pe care ai vărsat-o, la fiecare secundă de furie prin care ai trecut.. sau măcar la faptul că lui nu îi mai pasă. Pentru că dacă lui nu îi mai pasă, nu mai poți schimba nimic. Dacă te-a iubit cum îl iubești tu, încă îi păsa, așa cum îți pasă ție. Deci, nu merită. Este un clișeu, dar este singurul care îți poate deschide ochii și sufletul spre altceva, spre altcineva.

Mai am foarte multe lucruri în minte, și pe care vreau să le scriu aici, dar acum nu mai am timp, așa că le voi lăsa pentru mâine.

.5 august.

Posted on

A trecut un an de pe 5 august 2010. O zi care mi-a schimbat viziunea asupra vieții, o zi care mi-a lăsat urme în suflet, o zi care va însemna ceva pentru mine mereu, în fiecare an de acum înainte. Aș fi vrut să nu fie așa, dar nu mai am de ales. Dacă am intrat într-un joc, acum voi accepta consecințele. Nu vreau să vorbesc prea mult despre asta, pentru că am o dispoziție destul de bună, și ar fi chiar păcat să mi-o stric gândindu-mă la trecut. Îmi doresc să privesc doar spre viitor, să mă gândesc  doar la clipa aceasta și la cea care urmează.. Să trăiesc la maxim fiecare clipă, uitând că peste scurt timp reîncepe școala, și implicit nervii, stresul, mai ales că intru în a 12-a…

.prolog.

Posted on

Stiam ca lucrurile nu o sa fie usoare. De fiecare data cand ma indragostesc daruiesc tot ce am, tot sufletul meu, si El nu face nimic.. E ca si cum eu as fi una dintre fetele din liceu care saliveaza dupa el, desi sunt aproape singura fata care nu il priveste asa.. Imi imaginez cat e de frustrant sa fii mereu in centrul atentiei si doar pentru ca arati foarte bine. Probabil ca fiecare privire pe care i-o arunc, incercand sa nu fiu insistenta totusi, il atinge ca o picatura de ploaie fara sa ii provoace nicio reactie. Dar nu. Nu am sa incerc sa ii atrag atentia pentru ca asta ar insemna sa fac tot ceea ce am evitat mereu, sa fiu una din multime. Urasc asta.

Fetele imi spun mereu ca El e un baiat „adorabil, frumos si extraordinar de dorit, prin prisma faptului ca 99.9% din fetele din liceu il vor ca iubit”, ca nu voi avea vreodata sanse sa fiu iubita lui, dar chiar nu ma intereseaza. In primul rand, ar fi putut sa fie si tocilar, si detestat de 100% din fetele din liceu, asta nu mi-ar fi schimbat sentimentele. Iar in al doilea rand, sunt constienta de atuurile mele, care nu sunt deloc multe, si de aceea nu imi fac sperante. Doar visez. Si asta nu face rau nimanui. Doar mie.. Pentru ca doar eu sunt proasta care isi imagineaza o viata de basm cu el, spre deosebire de majoritatea colegelor mele, care, avand mai mult curaj decat mine( si fie vorba intre noi, mie imi lipseste total) il abordeaza si ajung probabil sa se sarute cu el..si poate si altceva, dar astea sunt detalii care nici pe mine nu ma intereseaza… Partea interesanta este ca el nu vrea sa fie cu niciuna. Si trebuie sa recunosc ca ma amuza teribil sa vad cum fiecare din ele este data usurel la o parte, si se retrag umile pe norisorul lor roz, continuand sa viseze la Prince Charming. (Cautati-l pe Google, aveti mai multe sanse sa-l gasiti asa decat in viata reala.) Dar le invidiez oarecum.. Macar ele au ceea ce vor pentru o secunda, eu nu am nicio pentru o fractiune de secunda. Si cred ca visele nu se pun la socoteala. In alta ordine de idei, eu sunt o fata mai cu capul pe umeri si de aceea, evit sa par prea indragostita, nu numai in cazul Lui, in cazul oricarui baiat. Simt ca nu merita. Cand o sa cred intr-o relatie.. O sa imi exprim sentimentele. Dar altfel prefer sa stau deoparte, sa privesc cum se joaca cei din jur cu sentimentele lor. Uneori ma bucur ca nu ma bag si eu in joc, sa fiu ranita de oameni in care investesc sentimente.

.<3.

Posted on

 

I love Jason Derulooooo <3

Candy <3

„rebelle fleur”Rihanna:xxxxxxxx

urs de pluș

grey’s anatomy:xxxx

love the way you lie<3

mis amigoos<3

-ancu:x

-roxx:x

-shoricika:x

-ruxx:x

-geo

-alex

-claudiu

-holos

-costin

-flavius

 

 

LOVE:x.